Stația de bază transceiver

Veți vedea adesea antena înaltă de pe acoperiș, care face parte din stația de emisie-recepție a stației de bază. Un transceiver complet de stație de bază include echipamente de transmisie/recepție fără fir, antene și componente de procesare a semnalului specifice tuturor interfețelor fără fir. Transceiver-ul stației de bază poate fi privit ca un modem fără fir, care este responsabil pentru recepția și transmiterea semnalelor mobile. În general, într-o anumită zonă, mai multe sub-stații de bază și stații transceiver formează o rețea de tip fagure între ele, iar transmisia semnalelor de comunicație mobilă se realizează prin controlul transmisiei și recepției reciproce a semnalelor între stațiile transceiver și transceiver. Zona din acest interval este cunoscută și sub denumirea de acoperire a rețelei. Dacă nu există o stație transceiver, este imposibil să finalizați transmisia și recepția semnalelor de telefon mobil. Stația de bază transceiver nu poate acoperi zona este zona moartă a semnalului telefonului mobil. Prin urmare, gama de semnale de transmitere și recepție a stației de bază este direct legată de calitatea semnalului rețelei și de dacă telefonul mobil poate fi utilizat în mod normal în această zonă.
Sub controlul controlerului stației de bază, transceiver-ul stației de bază completează conversia între controlul stației de bază și canalul fără fir și realizează transmisia fără fir și funcțiile de control aferente între transceiver-ul semnalului de comunicație al telefonului mobil și platforma mobilă prin aer. Transceiver-ul poate decoda și transmite semnalul fără fir al fiecărui utilizator.
Antenele utilizate de stația de bază sunt împărțite în antenă de transmisie și antenă de recepție și există omnidirecționale și direcționale, care pot fi configurate în următoarele trei moduri: omnidirecțională și omnidirecțională; Moduri omnidirecționale și orientate către recepție; Mod de trimitere și recepție direcțională. Și literalmente putem înțelege diferența în fiecare dintre aceste moduri, care este în principiu responsabilă pentru semnalizarea omnidirecțională; Recepția omnidirecțională este un semnal recepționat azimut; Orientarea înseamnă trimiterea și primirea doar la un Unghi fix. În general, stațiile de bază cu mai puține canale (cum ar fi cele situate în suburbii) adoptă adesea modul de omnidirecție și omnidirecție, în timp ce stațiile de bază cu mai multe canale adoptă modul de omnidirecție și omnidirecție, iar stabilirea stațiilor de bază este mai intensă decât cea din suburbii.