Istoria dezvoltării walkie-talki-urilor

Walkie-talkie este echipamentul terminal al comunicării cluster. Poate fi folosit nu numai ca echipament terminal al comunicării cluster, ci și ca instrument profesional de comunicare fără fir în comunicațiile mobile.
Walkie-talkie acoperă o gamă largă. Aici vom lucra în banda de unde ultrascurte (VHF 30 ~ 300 MHz, UHF 300 ~ 3000 MHz) echipamentele de comunicații radio sunt numite colectiv interfon radio, de fapt, conform standardelor naționale relevante, ar trebui să fie numite radiotelefon cu modulație de frecvență ultrascurtă. . Oamenii numesc, de obicei, puterea mică, dimensiunea mică a telefonului fără fir de mână "walkie-talkie", la numit odată "walkie-talkie", "walkie-talkie"; Iar puterea mare, volumul mare poate fi instalat în vehicul (navă) și în alte vehicule sau utilizarea fixă ​​a telefonului radio se numește "radio", cum ar fi stația vehiculului (mașina vehiculului), stația marină, stația fixă, stația de bază, statie rotativa etc.
Radio walkie-talkie este cel mai vechi echipament de comunicații mobile fără fir folosit de ființe umane, încă din anii 1930 a început să fie aplicat. 1936 Compania americană MOTOROLA a dezvoltat primul produs de comunicații radio mobile - receptorul radio pentru vehicule AM ​​„insignă de poliție”. Apoi, în 1940, a dezvoltat primul interfon radio AM cu două sensuri de mână pentru Corpul de semnalizare al armatei SUA, cântărind 2,2 kg, cu o rază de comunicare de 1,6 km. În 1962, MOTOROLA a introdus HT200, primul walkie-talkie wireless portabil, cântărind doar 935 g. Forma sa a fost numită „cărămidă” și avea aproximativ aceeași dimensiune ca și primele telefoane mobile.
După aproape un secol de dezvoltare, aplicarea walkie-talki-urilor a fost foarte comună, din domeniul de specializare până la consumul general, de la militar la civil. Nu este doar un instrument profesional de comunicare fără fir în comunicarea mobilă, ci și un instrument de consum cu caracteristicile produselor de larg consum care pot satisface nevoile vieții oamenilor. Un walkie-talkie este un dispozitiv terminal de comunicație punct-la-multipunct care permite multor persoane să comunice între ei în același timp, dar doar o singură persoană poate vorbi odată. În comparație cu alte moduri de comunicare, acest mod de comunicare are următoarele caracteristici: comunicare instantanee, un apel la o sută de persoane, economic și practic, cost de operare scăzut, fără costuri de apel, ușor de utilizat, dar are și apel de grup prin difuzare, sistem apel, apel confidențial și alte funcții. În tratarea comenzii de urgență sau de dispecerizare, rolul acesteia nu este înlocuit de alte instrumente de comunicare. Majoritatea walkie-talki-urilor tradiționale folosesc modul de comunicare analogică simplex. Unele walkie-talkie folosesc modul de comunicare analogică duplex cu diviziunea de frecvență. Walkie-talki-urile digitale sunt folosite mai mult în comunicarea în cluster, dar cele mai multe dintre ele folosesc modul duplex cu diviziunea de frecvență. Walkie-talki-urile radio și alte instrumente de comunicare fără fir (cum ar fi telefoanele mobile) au o poziționare diferită pe piață și sunt dificil de înlocuit între ele. Walkie-talkie nu este în nici un caz învechit; este aici pentru a rămâne. Odată cu dezvoltarea economiei și progresul societății, oamenii acordă mai multă atenție propriei siguranțe, eficienței muncii și calității vieții, cererea de walkie-talkie radio va crește. Utilizarea în masă a walkie-talkie de către public a promovat walkie-talkie-ul să devină un instrument de comunicare popular și dependent.